Partea 1. Creația

 

Există multe mituri cu privire la crearea Greciei, însă, în poemul lui Hesiod, "Teogonia", ne este prezentată întreaga filiație a zeităților grecești, de la origine până la intrarea lor definitivă în legendă. Unul dintre cel mai respectat clasic, Robert Gaves, constată trei povestiri de creație: Mitul Creației Pelasgice, Mitul Creației Homerice/Orfice, Mitul Creației Olimpice.

 

Creația Pelasgică

 

Eurynome, nu a fost altceva decât zeița tuturor lucrurilor, luând naștere din Chaos. Acesta a împărțit mările, dansând, iar prin mișcările ei, au început creațiile. Din delicatele ei degete, a luat naștere un zeu șarpe, Orphion. Fiul ei, vâzănd această superbă zeitate, fu curpins de o mare dorință și se încolăci în jurul mamei sale. Aceasta rămâne însărcinată cu Oul Universului. Din acesta a ieșit: soarele, luna, stelele ;i toate creaturile lumii. În acest mod, Eurynome, a creat șapte puteri planetare și a plasat un titan să supravegheze pe fiecare în parte. Primul om a luat naștere din praful Arcadia, numele lui fiind Pelasgues. Acesta a învățat restul omenirii tot ce trebuia să știe despre supraviețuire..

 

Creația Homerică/Orfică

 

Există o ușoară dezbatere între versiunea homeriă și explicația orfică. Homer a fost un poet și raspod grec legendar, unde, din scrieriele sale reisese că toți zeii și toate ființele vii își au originea în apele Oceanus și că Fethys era mama tuturor lucrurilor. Orfeu a fost un muzician, poet și profet din mitologia greacă, acesta susținând ca Nyx (noapte) și Eresus (întuneric) au dat naștere unui ou de argint, din care a luat naștere Eros. Acesta, nu a fost altceva decât un herunim..

 

Creația Olimpică

 

Acesta este, probabil, cea mai recentă versiune a mitului creției grecești. Mai întâi a fost Chaos, iar din Chaos, Gaia, mama pământului. Aceasta, împrepuna cu Uranus (fiul său), au fost, de asemenea, părinții tuturor mărilor, munțiilor și tuturor caracteristicilor naturale ale lumii. Vei observa, că in toate aceste versiuni, este vorba despre o figură maternă de sex feminin, care este responsabilă pentru creare. Spre deosebire de tradiția iudeo-creștină a unui tată atotputernic, cele mai multe culturi pre-elene sustrag, în primul rând, noțiunea de societate dominată de sex feminin. Toată puterea feminină este, în cele din urmă, pierdută cu omologiile de sex masculin, cu creșterea dominației patriarhale. Nu există nici o indoială pentru faptul că culturile antice erau extrem de fascinate de faptul că femeile dau naștere, iar acaest lucru este evident în poveștile de creație..

 

Partea 2. Lumea greacă

 

Argos

 

Regatul mitic a lui Agamemnon, era centrul culturii miceniene. Orașul a fost asociat cu zeița Hera, iar altarul ei, Heraeum, este situat la 6 mile de oraș. Argos înseamnă "câmpie"..

 

Atena.

 

Orașul zeiței Athena (zeița înțelepciunii), și casa celui mai frumos templu grecesc, Partheonon. Numele Athena este pre-elen, iar mitul unde ea a câștigat orașul de la Poseidon, este cel mai probabil, un simbol al acestor popoare antice..

 

Corint.

 

Unul dintre cele mai vechi orașe, Corint datează din timpuri preistorice. Numele însăși semnifică "bogat" și este considerat unul dintre cele mai mari orașe comerciale ale Meditaranei. Cu toate că acesta a fost cucerit de către romani în anul 146 î.Hr, Iulius Cezar a stabilit o nouă așezare în anul 44 d.Hr. Un cutremur a distrus orașul 500 de ani mai târziu, toate ruinele rămânând, cu excepția coloanelor de la Templul lui Apolo.

 

 

Muntele Olimpus

 

Cel mai înalt munte din Grecia (9600 m), acaesta este privit ca si "casa" zeilor.

 

Olympia

 

Orașul lui Zeus, iar in cele din urmă, grecii au instigat un festival de competiții sportive la fiecare 4 ani, în onoarea sa, care a devenit cunoscut sub numele de "Olimpiada". Meșterul Pheidas a contruit un minunat templu lui Zeus, finalizat în 430 î.HR, acesta fiind construit din fildeș și aur.

 

 

Sparta

 

Impărăția lui Menelaus și cunoscut ca stat complet militar. Termenul de spartan, de fapt, iși are rădăcinile din acest oraș puternic și înseamnă a avea caracteristicile locuitorilor acestui oraș: curajos, inventiv și disciplinat

 

 Creta

 

Insula Creta a fost o zonă de mare înflorire a civilizației minoice, denumirea provenind de la regele Minos (toți împărații din acea perioadă au fost numiți Minos, care de fapt, este posibil să fi fost un titlu, mai degrabă, decat un nume). Insula în sine și capitala, Knossos, a fost un centru de putere maritimă în lumea grecească, între anii 1200-1100 î.Hr, iar mitul lui Thesseus poate fi o alegorie pentru triumful cheilor asupra cretanilor.

 

Partea 3. Zeii Greciei

 

Afrodita

 

Există 2 mituri cu privire la originea zeiței. Se spune că aceasta ar fi fiica lui Uranus (cel dintâi zeu al cerului), nascută din spuma mării, iar poetul Homer susține că aceasta este copilul lui Zeus si Dione. Deși zeiță a frumuseții, Afrodita este căsătorită cu zeul șchiop, hidosul Hefaistos. În ciuda căsătoriei cu acesta, ea a fost iubită de zeii Ares (zeul războiului), Dionyos, Hermes și Poseidon, precum și de muritorii Achises și Adonis.

 

Apolo

 

Simbolizează, în primul rând, lumina și căldura soarelui. De aceea Apolo se mai numea si Febus, cuvânt care semnifică lumina. Nașterea lui Apolo din Leto, zeița nopții, în Insula Delos, (insula luminoasă), era alegoria izbucnirii, în zori, a luminii albe din trupul negru al nopții.

 

Hermes

 

Acesta se bucură de multă simpatie în rândul grecilor, mai ales pentru că era zeul călătoriilor. Elenii erau dornici să-și ridice pretutindeni orașe, în care să făcă negoț și să adune aur. Iar Hermes, după cum socoteau ei, putea să-i călăuzească pe mare și pe uscat. El nu avea temple in Elada, în schimb, de drumuri, mai ales la încrucișări și pe lângă poduri, îi ridicau niște coloane dreptunghiulare, numite herne.(indicatoare sau tăblițe)

 

Eros

 

Dragostea, la început era, după grecii vechi, numai forța universală, care unește ființele perechi, făcându-le să se inmulțească. El a unit-o pe Gheea (cea dintâi zeiță) cu Uranus, dându-i drept părinți pe Afrodita și Ares (zeul luptelor nesăbuite)

 

Zeus

 

Zeus era numit adeseori "tatăl zeilor din cer", pentru c[ majoritatea zeilor îi erau fii și fiice. Pe ceilalți: Poseidon, Hades, Hestia, Demetra și Hem, el îi salvase din pintecul lui Cronos, dându-le viață a doua oară. Mai este numit tată sau părinte al zeilor și al lumii, pentru că el pretindea că oblăduiește totul, pe zei și pe oameni, ca un adevărat părinte, adică plin de bunătate și înțelegere.